De jur împrejur, cât vezi cu ochii minții
Oamenii ronțãie cuvinte goale
Pe care le scuipã pe jos fãrã odihnã
Fãcându-le sã agonizeze, mușcate și supte
De conținut
Rugându-se de noi sã le ucidem cu sânge rece
Ca sã nu se mai chinuie.
Din când în când apar prin vãzduh
Idei zburãtoare ce-și poartã pe aripi
Cu candoare
Dorința de a se așeza
Sã se odihneascã și sã cuibãreascã
Doar, doar s-or înmulți, sã lumineze apusul
Mohorât al conștiinței noastre
Dar pentru cã le lipsește un punct de sprijin
Se prãbușesc la pãmânt
Printre cadavrele cuvintelor
Fãrã speranța de a se mai înãlța vreodatã
Cãci ce ne ucide mai repede decât
Propria noastrã ignoranțã.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu

Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

Cod securitate

Alte articole:

1. Când vei pleca
2. Sentimente la întâmplare
3. Idei
4. Mai… de tot
5. Fãrã pereche
6. În mine parte
7. În aceeași direcție
8. Din cauza ta
9. Te simt în mine
10. Rotunjimile iubirii
11. Limbaj
12. Trupurile viselor
13. Singur în mine
14. Într-o cutã
15. Unde ar fi trebuit sã fii
16. Sfâșiere
17. Îmbrãcatã în luminã
18. Captivã
19. Marginea existenței
20. Incertitudine