De jur împrejur, cât vezi cu ochii minții
Oamenii ronțãie cuvinte goale
Pe care le scuipã pe jos fãrã odihnã
Fãcându-le sã agonizeze, mușcate și supte
De conținut
Rugându-se de noi sã le ucidem cu sânge rece
Ca sã nu se mai chinuie.
Din când în când apar prin vãzduh
Idei zburãtoare ce-și poartã pe aripi
Cu candoare
Dorința de a se așeza
Sã se odihneascã și sã cuibãreascã
Doar, doar s-or înmulți, sã lumineze apusul
Mohorât al conștiinței noastre
Dar pentru cã le lipsește un punct de sprijin
Se prãbușesc la pãmânt
Printre cadavrele cuvintelor
Fãrã speranța de a se mai înãlța vreodatã
Cãci ce ne ucide mai repede decât
Propria noastrã ignoranțã.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu

Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

Cod securitate

Alte articole:

1. Mirare
2. Prea rece
3. Umbrele noptii
4. Cafea
5. Umed și cald
6. Semnul tãu
7. Poezie pentru Ioana din clasa a 2-a
8. Risipirea
9. Acest sentiment
10. Marginea existenței
11. Din cauza ta
12. Cerc floral
13. Captivã
14. Mai în interior
15. Un fel de fericire
16. Zâmbet rece
17. Cautare
18. Când vei pleca
19. Am sã plec din mine
20. Univers infinit de plăceri