Adrian Furnicã

Unde ar fi trebuit sã fii

Postat la 01 Iulie, 2008 de Adrian Furnica

Sunt singur
Și liniștea îmi intrã în urechi
Acolo unde ar fi trebuit sã fii tu
Cu toate culorile și suspinele tale
Pe care le împrãștii acum prin urechile
Altora
Iar eu stau și veghez liniștea
Ca nu cumva sã disparã și ea
În neant și sã rãmân chiar mai singur decât sunt
Acum
Noroc cu memoria, cu care am fãcut o înțelegere
Sã-mi dea și mie, ca sã pot trãi
Mãsura amintirilor cu tine
Așa goale și lipsite de conținut
Sã le mai pot vedea cum se zvârcolesc
Mințindu-mã la infinit.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate


Alte articole:

  1. Toamna iubirii
  2. Când vei pleca
  3. Alb
  4. Eu-tu
  5. Decupaj
  6. Licurici
  7. Ruga
  8. Un fel de fericire
  9. Te iubesc
  10. Epilog
  11. Poezie amarã
  12. Indigestie
  13. Sã mã sãruți
  14. Cu fața cãtre mine
  15. Labirintul
  16. Limbaj
  17. Rãscruce
  18. Cu o secundã mai târziu
  19. Atingeri ireale
  20. Tãcere

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii