Adrian Furnicã

Întuneric

Îmi strigã sufletul
Un gând de jale
Întunecat și apãsãtor
Peste pietrele din gândul meu
Care nu lasa în jur nici o fãrâmã
De ecou

Și atunci durerea nu se mai zbate
Între pereții tari și reci
Cãzând strat peste strat
Peste strat
În inima mea prea încercatã
De zbuciumul
Delirant al iubirii pentru
Tine

Și din avalanșa de bolovani
Ce au cãzut la pãmânt
De pe versanții abrubți ai
Existenței mele
Am salvat din memorie
Surâsul tãu implacabil
Și dragostea pentru tine
Ca sã-mi împodobeascã
Viața
Pentru cã nimeni nu poate trãi
La nesfârșit în întuneric.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Regãsirea
  2. Dragostea ta
  3. Într-o cutã
  4. Somnul tãu
  5. Înãuntru fãrã de sfârșit
  6. Neant
  7. Identic cu tine
  8. Iubita mea
  9. Minunea de a fi existat
  10. Mirare
  11. Licitație
  12. Inventar
  13. Cerc floral
  14. Oarecum perfect
  15. Mãnunchiuri
  16. Sentimente la întâmplare
  17. Nãpãdit
  18. În direcția ta
  19. Am nevoie de tine
  20. În aceeași direcție

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii