Adrian Furnicã

Întuneric

Îmi strigã sufletul
Un gând de jale
Întunecat și apãsãtor
Peste pietrele din gândul meu
Care nu lasa în jur nici o fãrâmã
De ecou

Și atunci durerea nu se mai zbate
Între pereții tari și reci
Cãzând strat peste strat
Peste strat
În inima mea prea încercatã
De zbuciumul
Delirant al iubirii pentru
Tine

Și din avalanșa de bolovani
Ce au cãzut la pãmânt
De pe versanții abrubți ai
Existenței mele
Am salvat din memorie
Surâsul tãu implacabil
Și dragostea pentru tine
Ca sã-mi împodobeascã
Viața
Pentru cã nimeni nu poate trãi
La nesfârșit în întuneric.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Sãrutul încrâncenat și singur
  2. Am scris invers
  3. Cerc floral
  4. Am nevoie de tine
  5. Într-o cutã
  6. Risipirea
  7. Umed și cald
  8. În urma mea
  9. Captivã
  10. Marginea existenței
  11. Nud îmbãtãtor
  12. Toamna iubirii
  13. Cu fața cãtre mine
  14. Atingeri ireale
  15. Te simt în mine
  16. Tristețe
  17. Licitație
  18. Vâltoare
  19. Ai sã mã iubești?
  20. Imaginea ta

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii