Adrian Furnicã

Întuneric

Postat la 05 Aprilie, 2008 de Adrian Furnica

Îmi strigã sufletul
Un gând de jale
Întunecat și apãsãtor
Peste pietrele din gândul meu
Care nu lasa în jur nici o fãrâmã
De ecou

Și atunci durerea nu se mai zbate
Între pereții tari și reci
Cãzând strat peste strat
Peste strat
În inima mea prea încercatã
De zbuciumul
Delirant al iubirii pentru
Tine

Și din avalanșa de bolovani
Ce au cãzut la pãmânt
De pe versanții abrubți ai
Existenței mele
Am salvat din memorie
Surâsul tãu implacabil
Și dragostea pentru tine
Ca sã-mi împodobeascã
Viața
Pentru cã nimeni nu poate trãi
La nesfârșit în întuneric.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate


Alte articole:

  1. Acolo unde se termina iubirea
  2. Ochii tãi
  3. Și ce dacã, iubito…
  4. Conținut
  5. Marginea existenței
  6. Inventar
  7. Tristețe
  8. De ce-mi lipsești
  9. Esti prea vie
  10. Sãrutul încrâncenat și singur
  11. Mirare
  12. ????
  13. Semnul tãu
  14. Tu și restul lumii
  15. Ruga
  16. Suspinul
  17. Mãnunchiuri
  18. Dorința
  19. Noapte liniștitã
  20. Nud îmbãtãtor

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii