Adrian Furnicã

Buze tari

Printre mii de muze coapte
Atârnate printre șoapte

S-a zãrit, cu ochelari
Muza mea cu buze tari

Ce-mi rostește cu tãrie
Dragostele peste-o mie

Sã-mi aleg, de dupã nori
Un sãrut la subțiori

Și sã sper cã tocmai luni
N-or fi-n viațã doar cãrbuni

Iar ascunse dupã soare
Stau speranțe cãlãtoare

Puse sus pe etajere
Dar cu simțuri efemere.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Hibernare
  2. Fãrã pereche
  3. Singur în mine
  4. Un fel de fericire
  5. Poezie amarã
  6. Mã doare
  7. Tristețe
  8. Noapte liniștitã
  9. Conținut
  10. Poezie pentru Ioana din clasa a 2-a
  11. Atât de departe
  12. Acolo unde se termina iubirea
  13. Sfâșiere
  14. Nerostire
  15. Am sã plec din mine
  16. Revelația
  17. Regãsirea
  18. Îmbrãcatã în luminã
  19. Atingeri ireale
  20. În aceeași direcție

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii