Adrian Furnicã

Nãpãdit

De câteva zile, simt cum
Te-ai mutat cu arme și bagaje
În mintea mea

Ai adus întâi, pe neașteptate
Un zâmbet pe care l-ai așezat
La intrare ca sã mã lovesc de el
De fiecare datã când vreau
Sã gândesc

Și un suspin de plãcere
Pe etajera din dormitorul
Ideilor
Ca sã-mi vinã odatã și mie
Mintea la cap

Și când totul a fost aranjat
În fiecare cotlon
În care ai aprins lumina

M-am simțit nãpãdit
De felul tãu de a fi pânã în
Buricele degetelor

Acum te simt în bucãtãria
Senzațiilor
Pregãtind prânzul pe care
Sã mi-l servești pe
Neașteptate
Și despre care nu știu nimic
Pentru cã înãuntru
E plin
De fum.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Semnul tãu
  2. Cu o secundã mai târziu
  3. Tristeți sublim uitate
  4. Senzații
  5. Aproape
  6. Esti prea vie
  7. Am scris invers
  8. Dorința
  9. Eu-tu
  10. Împotriva mea
  11. Limbaj
  12. Prea rece
  13. Nebãnuita neputințã
  14. Alb
  15. Prezent prea simplu
  16. Vise
  17. Nud îmbãtãtor
  18. Licurici
  19. Idei
  20. N-aș fi crezut

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii