Adrian Furnicã

Nãpãdit

De câteva zile, simt cum
Te-ai mutat cu arme și bagaje
În mintea mea

Ai adus întâi, pe neașteptate
Un zâmbet pe care l-ai așezat
La intrare ca sã mã lovesc de el
De fiecare datã când vreau
Sã gândesc

Și un suspin de plãcere
Pe etajera din dormitorul
Ideilor
Ca sã-mi vinã odatã și mie
Mintea la cap

Și când totul a fost aranjat
În fiecare cotlon
În care ai aprins lumina

M-am simțit nãpãdit
De felul tãu de a fi pânã în
Buricele degetelor

Acum te simt în bucãtãria
Senzațiilor
Pregãtind prânzul pe care
Sã mi-l servești pe
Neașteptate
Și despre care nu știu nimic
Pentru cã înãuntru
E plin
De fum.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Tristeți sublim uitate
  2. Senzații
  3. Îmbrãcatã în luminã
  4. Cu fața cãtre mine
  5. Marginea existenței
  6. Te iubesc
  7. Oarecum perfect
  8. Esti prea vie
  9. Într-o cutã
  10. Cum te visez?
  11. Prin mine
  12. Unde ar fi trebuit sã fii
  13. Univers infinit de plăceri
  14. Umbrele noptii
  15. Încã te iubesc
  16. Noi
  17. Identic cu tine
  18. Feminin
  19. Nud îmbãtãtor
  20. Acest sentiment

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii