Adrian Furnicã

Nãpãdit

De câteva zile, simt cum
Te-ai mutat cu arme și bagaje
În mintea mea

Ai adus întâi, pe neașteptate
Un zâmbet pe care l-ai așezat
La intrare ca sã mã lovesc de el
De fiecare datã când vreau
Sã gândesc

Și un suspin de plãcere
Pe etajera din dormitorul
Ideilor
Ca sã-mi vinã odatã și mie
Mintea la cap

Și când totul a fost aranjat
În fiecare cotlon
În care ai aprins lumina

M-am simțit nãpãdit
De felul tãu de a fi pânã în
Buricele degetelor

Acum te simt în bucãtãria
Senzațiilor
Pregãtind prânzul pe care
Sã mi-l servești pe
Neașteptate
Și despre care nu știu nimic
Pentru cã înãuntru
E plin
De fum.

Nici un comentariu pentru acest articol

Lasa un comentariu
Nume (obligatoriu)
Email (obligatoriu - nu se publica)

cod securitate Cod securitate



Alte articole:

  1. Am plâns
  2. Înãuntru fãrã de sfârșit
  3. Nu te-am cunoscut niciodatã
  4. Ma uit in largul marii caprui
  5. Poezie pentru Ioana din clasa a 2-a
  6. Dorințe nemãrturisite
  7. Dorința
  8. Eu-tu
  9. Cum te iubesc
  10. Disperare
  11. Cerc floral
  12. Rotunjimile iubirii
  13. Unde ar fi trebuit sã fii
  14. Vise
  15. Inventar
  16. Umbrele noptii
  17. Incertitudine
  18. Licitație
  19. Trupurile viselor
  20. Limbaj

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii