Licitație
Dragostea mea e de vânzare
Mie nu-mi mai trebuie pentru cã
Nu mai are obiect
Și nu știu ce sã fac cu ea
Așa ponositã, fãrã vlagã
Uitatã dupã ușã
Sprijinitã cu greu de o speranțã
Micã
Și ea cam palidã
Mai bine o scot la vânzare
Sã o ia cineva care mai are
Nevoie de ea.
O mai cârpește, pe ici pe colo
Îi dã ceva de mâncare
Un sãrut, un zâmbet, o lacrimã
Și o așeazã
În piept, cã, poate, cine știe
Își revine
Sau mai bine o scot la licitație
Cu strigare sau mai bine în șoaptã
Sã nu simtã cã vreau sã o
Înstrãinez….
O datã, de douã ori, de trei ori
Adjudecatã
De domnul acela din spatele
Sãlii
Da, da, acela care te ține de mânã
În locul meu.
Mie nu-mi mai trebuie pentru cã
Nu mai are obiect
Și nu știu ce sã fac cu ea
Așa ponositã, fãrã vlagã
Uitatã dupã ușã
Sprijinitã cu greu de o speranțã
Micã
Și ea cam palidã
Mai bine o scot la vânzare
Sã o ia cineva care mai are
Nevoie de ea.
O mai cârpește, pe ici pe colo
Îi dã ceva de mâncare
Un sãrut, un zâmbet, o lacrimã
Și o așeazã
În piept, cã, poate, cine știe
Își revine
Sau mai bine o scot la licitație
Cu strigare sau mai bine în șoaptã
Sã nu simtã cã vreau sã o
Înstrãinez….
O datã, de douã ori, de trei ori
Adjudecatã
De domnul acela din spatele
Sãlii
Da, da, acela care te ține de mânã
În locul meu.
