Adrian Furnicã

Arhiva Poezie - 1 Octombrie 2007

Îmbrãcatã în luminã

Oare cât de rãu este sã fii razã
De soare?
Și oare unde-i mai bine sã cazi pe
Pãmânt ?
În mare, pe crestele munților, în deșert
Sau pe sânii tãi când stai tolãnitã
Pe jos, îmbrãcatã în luminã?

Buza ta de sus

Fulgi de zãpadã
Mângâie cerul și se așeazã
Ușor

Captivã

Asearã marea mi-a intrat în ochi
Ștergând cu valul moale delicat
Numele tãu scris pe nisipul retinei
Care-a început sã-mi curgã pe obraji
Închis în lacrimile nãscute inocent

Oarecum perfect

Sunt convins cã te simți bine
Dupã ce, ieri, ai dãrâmat de pe socluri
Toți îngerii din grãdina iubirii

Mã uit din depãrtare și
Pe capetele hâde ale coloanelor,
Printre cioburi și sfãrâmãturi
Se mai vede urma tãlpilor pe care
Se sprijineau slujitorii dragostei
Iar în aerul de deasupra
Ca o umbrã, plutește urma aripilor


Alte articole:

  1. Mãnunchiuri
  2. Conținut
  3. Într-o cutã
  4. Poezie pentru Ioana din clasa a 2-a
  5. Grãdina cuvintelor
  6. Sentimente la întâmplare
  7. Ma uit in largul marii caprui
  8. Tristeți sublim uitate
  9. Prezent prea simplu
  10. Regãsirea
  11. Am nevoie de tine
  12. Șoapte
  13. Suspinul
  14. Întuneric
  15. Poate cine știe…
  16. Cum te visez?
  17. Zâmbet rece
  18. Te simt în mine
  19. Simțuri
  20. Ai sã mã iubești?

        Ultimele articole

        Ultimele comentarii